Numele meu este Mihai Roxana si am primit sansa de a face parte din proiectul ERASMUS+. Iata ca a venit si ziua de 9 octombrie, o zi plina de emotii si o zi total diferită de ceea ce faceam. Prima zi cu avionul si prima zi intr-o tara straina.
Emotiile au crescut si mai mult cand asteptam sa ne vedem gazda deoarece nu stiam prea multe lucruri, doar numele si adresa, detalii ce nu-ti pot oferi o imagine de ansamblu asupra saptamanilor ce vor urma. Un sentiment de fericire m-a incercat in momentul in care am intrat in casa si am vazut un mediu diferit. Un stil diferit de cel obisnuit. Inca din prima clipa am stiut ca totul o sa fie bine dupa primirea si dupa zambetul cald acordat fiecaruia. Gazda ne-a aratat drumul pentru a doua zi catre ADC College, iar noi am retinut acest lucru printr-un cantecel „H10 in the morning, H9 in the evening”.
La gradinita am fost primite cu bratele deschide de catre un personal foarte amabil. Aici am intalnit persoane minunate, oameni din toate clasele sociale, musulmani ori crestini, albi sau negri si am invatat sa fim toleranti, sa fim ingaduitori si sa ajutam indiferent de aparente, am gasit aici o adevarata familie si am invatat multe lucruri care pana acum nu le concepeam sa le traiesc. Pot spune ca dupa acest proiect am prieteni internationali.
Atmosfera in gradinita e la fel ca intr-o familie, am avut ocazia sa vorbesc cu mamicile, sa interactionez cu copiii, dar si cu educatoarele. Am avut ocazia sa vad un mod nou de desfasurare a unei activitati, materiale didactice naturale si speciale. Am trait intr-un cadru foarte relaxant, invatarea celor mici facandu-se prin joaca. Am avut ocazia sa particip la prepararea pranzului, am cantat si m-am jucat impreuna cu copiii.
Orasul e de-a dreptul mirific. Locuri incredibil de frumoase pe care nu credeam ca le voi vedea vreodata. Obiectivele turistice mi-au oferit amintiri minunate, demne de o adevarata poveste. Lucrurile au devenit din ce in ce mai simple cu trecerea timpului deoarece am avut ocazia sa mergem pe strazile orasului, fiind un lucru minunat pentru dezvoltarea capacitatilor noastre de orintare. Casa unde am stat a devenit incet ‚acasa’, iar Nana, gazda noastra, a devenit „the best mother ever”, iar acum e mama noastra din Londra. Mancarea a fost si ea insasi o experienta, incercand lucruri noi ce pana acum nu le-am vazut.
A doua saptamana a fost cea mai grea, nu din cauza responsabilitatilor, ci din cauza gandului ca vom parasi acest loc minuntat, gradinita fiind ca o familie pentru noi. Atasamentul fata de copii a crescut si mai mult cu trecerea timpului iar momentul despartirii devenind si mai dureros. Am lasat in urma copii si cadre didactice minunate, mamici ce ne-au transmis gandurile lor bune si manageri ce ne-am rasplatit pentru munca noastra printr-un gest simbolic si cu mesajul ca vor ramane aici si ca sunt bucurosi pentru o vizita viitoare. Despartirea a fost grea iar linia de autobuz Central a fost locul unde ne-am cam lasat lacrimile in drum spre casa.
Dupa o saptamana de la terminarea experintei simt deja un sentiment de dor fata de copilasi, de gazda, dar si de educatoare. Acest proiect pentru mine a reprezentat o noua viata pentru doua saptamani, perioada in care am invatat ce este toleranta, am invatat sa convietuiesc cu persoane pe care nu le cunosteam pana in acel moment, am legat prietenii foarte frumoase, am vazut locuri unice prin frumusetea lor.
Acum realizez marea oportunitate acordata de acest proiect, un lucru pe care nu speram sa il fac vreodata, dar nici nu cred ca voi mai avea aceasta sansa a doua oara. A fost, intr-adevar, o experinta unica.
Mihai Roxana Ştefania – clasa XI-a B
Erasmus + Acțiunea KA1 – Formare profesională (VET) - mobilităţi. Titlul proiectului: „Noi orizonturi în instruire. Formarea viitorilor educatori în acord cu exigenţele europene privind învăţământul preşcolar” 